Povestile Tulcei - capitolul XXII

Cariere, mine, exploatări

Serialul de industrie început data trecută cu tăbăcăriile îl continuăm azi cu industria care se ocupă de pietre (ca să nu-i zicem a materialelor de construcţii) în care Dobrogea noastră e atât de binecuvântată (şi în asta). Normal, oamenii s-au folosit din plin de această bogăţie a naturii, ca să construiască ce le trebuia: ziduri de cetăţi, pavaje de drumuri, temelii de case şi de garduri.

mircea cel batrin Poveştile Tulcei (XXII)Până la un moment dat, fiecare lua piatră când şi când, la nevoie, fără prea mare deranj pentru mediu. Apoi se trece la lucruri serioase, pentru că şi cererile devin tot mai mari. Sosise prin preajmă Comisia Europeană a Dunării, care-şi pusese în gând să realizeze lucruri mari (diguri, porturi)  care cereau material de construcţii în cantităţi en-gros. Aşa se face că primele exploatări cunoscute de pe la noi, cele dela Peceneaga, sunt făcute de lucrătorii sus-numitei Comisii în 1860.

Până la venirea administraţiei româneşti, se exploata piatra după ureche, fără nici o lege sau regulament. După 1878 se pun şi aici lucrurile la punct, începând exploatarea în mod serios şi sistematic. Prima carieră, de granit, începe să funcţioneze din 1885la Iacob-Deal, cea care va da piatră pentru pavarea nu numai a oraşelor mai mari şi mai mici din ţară (Bucureşti, Brăila, Galaţi, Sulina, Zimnicea, etc), ci şi pentru vecina noastră Rusia.

Pe lângă cea dela Iacob-Deal mai apar o sumedenie de alte cariere prin împrejurimi, în total 35 de puncte de exploatare în 1900, numai în zona Măcinului. Se exploata ceva, nu glumă, aşa că nu întârzie să apară şi dotările moderne: maşini, ateliere şi chiar şi o linie ferată, special pentru exploatarea dela Altîn-Tepe(în condiţiile în care, la vremea aceea, nici Tulcea nu era legată de restul ţării prin cale ferată).

Despre mina dela Altîn –Tepe ar merita să mai vorbim, căci zăcământul de acolo ocupă primul loc din ţară şi al treilea din Europa la concentraţia de cupru, dar cu toate astea zace în uitare şi dezolare. Exploatarea zăcământului începe aici încă din 1898 şi se face mai intens în perioada comunistă, când se înfiinţează şi colonia de mineri.  În vremurile bune, din subteran se extrăgeau zilnic 2500 de tone de minereu, cupru în principal, dar şi aur şi argint (trei grame argint la fiecare tonă). Ce se extrăgea era încărcat în vagoane şi trimis mai departe pentru prelucrarela Năvodari, Zlatna, Galaţi.

Pe cât de productivă era mina, pe atât de înfloritoare era colonia de mineri, un soi de mini-oraş în perioada de glorie, cu blocuri, cinema, parc, şi chiar şi un ştrand (n-avea oraşul Tulcea ce avea colonia). După 105 ani de exploatare, în 2003 mina Altîn-Tepe este însă închisă (s-a epuizat zăcă­mân­tul!?), gurile galeriilor betonate, iar minerii disponibilizaţi părăsesc rând pe rând colonia. În urma lor, prăpădul: instalaţii şi maşini duse rând pe rând la fier vechi, munţi de steril şi de praf roşu, pânză freatică otrăvită, oameni puţini şi neputincioşi, başca infracţio­nalitate. (Am ajuns cu subiectul până-n zilele noastre şi ne cerem scuze pentru deviere, dar e prea interesant şi chiar foarte actual ca să ratăm ocazia.)

Să revenim la carierele de piatră, căci şi Tulcea noastră se mândreşte cu juma de deal de Bididia decopertată. În afară de cariera dinspre Agighiol care mai este în stare de funcţionare, trebuie să ştim că Tulcea a mai avut două cariere, care au funcţionat până în anul 1910 şi care au furnizat materie primă pentru un oraş,  care se vroia mândru şi fălos cu străzi pavate, clădiri noi şi frumoase: una pe dealul Mahmudiei, de unde se extrăgea „marmura de Tulcea” (o piatră calcaroasă de culoare roşie) şi alta pe dealul Babadag, la ieşirea (de altădată) din oraş.

Datorită celor două cariere, oraşul nostru iese cât de cât din glodul de până atunci, căci străzile sale sunt pavate cu piatră cubică sau cu piatră de carieră cioplită, iar trotuarele cu piatră roşie legată cu ciment. Din vechile pavări ale oraşului mai rezistă destule străzi cu piatră cubică (ce-i drept nu foarte apreciate de şoferi) şi o porţiune mică, străveche de trotuar în centrul istoric din jurul Catedralei.

Piatra din carierele tulcene a fost folosită cu multă măiestrie şi de meşterii sculptori, precum demult maistrul cioplitor în piatră Felice Ruta, italian de origine, stabilit în Tulcea, cu atelier pe strada Isaccei, nr. 79 (zona Pieţei Vechi). Lui i se atribuie numeroase monumente din judeţ (cele dela Agighiol, Baia, Cataloi, Isaccea, Luncaviţa şi altele) dedicate eroilor tulceni din primul război mondial.

Mai încoace, Tulcea se mândreşte cu sculptorii Vasile Chiriachide, cel care a realizat bustul lui Spiru C. Haret şi Ion Jalea, responsabil de Mircea cel Bătrân din Piaţa Civică.

Povestea statuii lui Mircea cel Bătrân

mircea cel batrin statuia Poveştile Tulcei (XXII)Mini-parcul de pe strada Păcii, vis-a-vis de actualul sediu al Prefecturii, păstrează un oarecare monument: un fel de vas gigantic pus pe câteva blocuri mari de granit. Cu vasul nu vă zic deocamdată care e povestea lui (vă mai ţin în tensiune până ticluim şi subcapitolul de Grădini şi Parcuri). Dar cu blocurile de granit, ştiţi care-i povestea lor? Aflaţi că şi aceste pietre nu-s de ici-colea, ci sunt pietre de soi, care au susţinut cândva un monument celebru, cel al domnitorului Mircea cel Bătrân, aflat demult în sensul giratoriu dela Delta(loc numit până în 1947 Piaţa Mircea).

fantana parc pensionari Poveştile Tulcei (XXII)Povestea monumentului lui Mircea e că a fost construit cam în acelaşi timp (dar mult mai repede, 1900 – 1902) cu celălalt monument, mult mai celebru şi mai longeviv, cel al Independenţei, în perioada de după realipirea Dobrogei, când entuziasmul şi bucuria mare a dobrogenilor de a fi cuprinşi în hotarele României trebuia exprimată şi marcată inclusiv prin monumente şi simboluri care să amintească de români şi  România. De aceea e şi ales Mircea cel Bătrân, pentru că ultima oară înainte de turci când Dobrogea a fost pământ românesc a fost în timpul domniei sale.

Cum arăta monumentul? Statuia domnitorului era din bronz, înaltă de4 m (replica de azi, cea aşezată în faţa Gării Tulcea am impresia e mult mai mică). Mircea era înfăţişat în armură de luptă, dar cu coroana princiară pe cap, cu buzduganul ridicat şi îndreptat spre Dunăre şi cu sabie la brâu. Pe blocurile de granit, care formau un soclu mult mai înalt decât cel de azi (de5 metri) erau doi lei (care şi ei simbolizau ceva şi anume apartenenţa Dobrogei la provincia Dacia), care ţineau sub labe trofeele obţinute de Mircea de la duşmani. Întreg ansamblul era înconjurat de opt coloane legate între ele cu lanţuri de fier. Ca şi fratele său mai mare, aflat mai la deal, monumentul lui Mircea a fost realizat de acelaşi sculptor, Constantin Bălăcescu şi din fonduri obţinute tot prin colectă publică (ca să strângă bani s-au vândut cărţi poştale cu diferite versiuni ale statuii, precum cea din imagine).Regele ferdinand1 Poveştile Tulcei (XXII)

Pe soclu era montată o placă pe care scria aşa: „Io Mircea Mare Voievod şi Domn de amândouă părţile de peste toată Dunărea pânăla Mareacea Mare şi cetatea Darstorului stăpânitor”.

Din păcate, tulcenii nu s-au putut bucura mult timp de prezenţa printre ei a domnitorului Mircea cel Bătrân, căci vine primul război mondial cu ocupaţiune străină, care atunci când se retrage ia tot ce era mai bun şi se putea refolosi din oraş, adică şi statuia din bronz a domnitorului, iar soclul îl distrug.

Deşi a existat bunăvoire şi strădanie, statuia domnitorului n-a mai putut fi refăcută. În schimb blocurile de granit, puse iarăşi unul peste altul în acelaşi loc din intersecţie, au găzduit pentru scurtă vreme (în anul 1940) statuia regelui Ferdinand I, adusă dela Ismail, care împreună cu toată Basarabia cădea pradă Uniunii Sovietice.

Din 1972 admirăm în Piaţa Civică o altă versiune a domnitorului Mircea cel Bătrân, de data aceasta ecvestră, versiune realizată de sculptorul tulcean Ion Jalea (de loc din Casimcea; înhumatla Cimitirul Bellu).

Citeste Povestile Tulcei

Capitolul 1Capitolul 2Capitolul 3Capitolul 4Capitolul 5Capitolul 6Capitolul 7Capitolul 8Capitolul 9Capitolul 10Capitolul 11Capitolul 12Capitolul 13Capitolul 14Capitolul 15Capitolul 16Capitolul 17Capitolul 18Capitolul 19Capitolul 20Capitolul 21Capitolul 22Capitolul 23Capitolul 24Capitolul 25Capitolul 26Capitolul 27Capitolul 28Capitolul 29Capitolul 30Capitolul 31Capitolul 32