Povestile Tulcei - capitolul XXV

Drumurile noastre toate

GRADINA PUBLICA Poveştile Tulcei (XXV)Dacă e cineva care se plânge azi de starea drumurilor, staţi să vedeţi cum era până pe la 1878 şi cum se schimbă lucrurile după. Şosele, aşa cum le cunoaştem azi, nu existau; puteai să mergi dela Tulcea, pe drumuri oarecum pietruite, doar pânăla Babadagşi Isaccea. Spre Constanţa şi Măcin şoselele se completează abia în timpul administraţiei româneşti. Dacă aveai ceva treabă în Medgidia, plecai de acasă cu 22 de ore înainte, atât de prost era drumul până acolo. După ce ăi de sus dau Legea Drumurilor, iar autorităţile locale execută, situaţia se pune oarecum pe picioare, se construiesc887 kmde şosele, iar judeţul Tulcea urcă pe locul 21 la lungimea şoselelor.

Cu calea ferată, altă poveste. Autorităţile erau conştiente că e musai ca Tulcea să fie legată de restul ţării şi prin cale ferată, aşa că se pun pe treabă în 1911 şi încep primele lucrări la linia Medgidia-Baia, întrerupte însă doi ani mai târziu din lipsă de credite. Reîncepe lucrul în 1916, când se construieşte podul dela Cataloişi câţiva km de cale ferată pe drumul Tulcea-Babadag, apoi iar se întrerup lucrările, de data asta, din cauza războiului. Când se lasă pace, se reapucă lumea de treabă şi într-un final, în 1938, e terminată calea ferată spre Tulcea. De subliniat că în lipsa unei căi ferate care să lege Tulcea de restul ţării, a avut de tras industria judeţului, care a progresat extrem de lent.

TULCEA NAVIGATIE Poveştile Tulcei (XXV)Nu numai drumul de fier a cunoscut peripeţii şi modificări, ci şi punctul terminus al său. În fotografia de arhivă se vede cum trenul de Tulcea străbătea jumătate din actuala faleză până să se oprească. Azi ştim cu toţii unde este gara noastră suprarealistă cu acoperişul în formă de barcă, iar în viitor, cine ştie?, după cum merg treburile, poate nu vom mai avea deloc gară. Chiar circula la un moment dat o variantă să fie scoasă în afara oraşului gara de călători, calea ferată din oraş desfiinţată, iar actuala gară transformată în… cazino.

Telegraful

Astăzi avem posturi de ştiri, internet, telefoane mobile şi tot felul de utilităţi pentru ca informaţia să curgă repede, foarte repede până la urechile tuturor. Altădată, însă, veştile se lăsau mult timp aşteptate. Pe vremea turcilor, spre exemplu, se folosea poştalionul, cu o reţea de staţii de poştă, unde se schimbau caii obosiţi. În 1892 se dă o lege şi pentru poşta rurală, astfel că în judeţ se înfiinţează 10 birouri poştale, deservite de diligenţe şi vapoare. Telefonul a început să lege satele şi oraşele abia din 1916.

Aşa stând lucrurile, vă daţi seama că atunci când în 1857 s-a introdus prima linie de telegraf pe linia Galaţi-Tulcea-Sulina, a fost un adevărat eveniment pentru toată lumea. Meritul este al Comisiei Europene a Dunării, care îşi desfăşura activitatea în zonă şi care, până să treacă la lucrurile serioase pe care şi le propusese să le execute, avea mare nevoie de un sistem de comunicare rapid.

BANCA SCONT 2 Poveştile Tulcei (XXV)Vă închipuiţi că în lipsa ziarelor sau a unui alt mijloc de informare rapid, telegraful era asaltat de lumea dornică să afle ultimele noutăţi. „…Întreaga populaţie din jurul nostru era nerăbdătoare de a afla veşti cât mai repede posibil, cheltuind sume considerabile cu abonamente la agenţia telegrafică, unde soseau aproape din minut în minut telegrame de la locul luptelor, care erau transmise mai întâi Comisiunii şi altor centre, prin telegraful internaţional…”  (din  Memoriile lui Ismail Bey, unul dintre guvernatorii provinciei, în 1870, în plin război franco-prusac).

Navigaţia pe Dunăre

În perioada când autorităţile române preluau în administrare Dobrogea, navigaţia pe Dunăre era în floare, căci Comisia Europeană a Dunării a avut grijă să creeze toate condiţiile: curăţase gurile de vărsare, amenajase diguri protectoare pe canalul Sulina, bare şi faruri pentru o bună navigaţie.

Navele maritime pot astfel să ajungă pânăla Brăila, evitând transbordările pe care le făceau până atuncila Sulina, iar navele fluviale încep să remorcheze de la unu la patru şlepuri.

În 1890 se înfiinţează Navigaţia Fluvială Română, companie care avea în dotare printre altele 13 pacheboturi, 11 remorchere şi 53 de şlepuri. În afară de agenţia română, în portul Tulcea mai aveau agenţii Societatea rusă „Gagarin”, Societatea Austriacă cu 810 vase, inclusiv cu aburi, Societatea Ungară şi Compania „I R” cu sediulla Viena.În Sulina, unde era şi sediul C.E.D,. erau 17 agenţii de vapoare! În 1895 ia fiinţă şi Serviciul Maritim Român, ale cărui vapoare circulau pânăla Istanbulşi Rotterdam.

Cu toate astea, statul român a profitat prea puţin de toate avantajele pe care le oferea circulaţia pe Dunăre: din totalul de nave care au trecut într-un an prin canalul Sulina, doar 60 erau româneşti, adică mai puţin de 1%! Tot comerţul pe Dunăre era acaparat de capitalurile străine, iar agenţiile firmelor străine din porturile Tulcea şi Sulina se întreceau care mai de care să monopolizeze produsele şi să le trimită la export spre alte ţări.

Bani şi bănci

Autorităţile româneşti găsesc în Dobrogea anului 1878 un adevărat haos monetar: circulau tot felul de monede din toată lumea. Situaţia se rezolvă abia în 1885, când se extinde aici sistemul monetar din România. De acum încep să-şi deschidă filialela Tulceabăncile din România: BNR, Banca Agricolă, Creditul Agricol (până în 1907) şi Banca de Scont.

BANCA SCONT 1 Poveştile Tulcei (XXV)Ne-a rămas amintire de la primele bănci frumosul sediu al Băncii Naţionale, cel de la intersecţia străzilor Gloriei cu 9 Mai, construit între anii 1924-1928, care adăposteşte în prezent Muzeul de Artă Populară. În sensul giratoriu dela Deltaa mai existat un frumos sediu, cel al Băncii de Scont, construit puţintel după război, dar care a fost naţionalizat în 1950 şi demolat în 1964. Înainte să-şi aibă propriul sediu, Banca de Scont a funcţionat între 1911-1922 într-o altă clădire, şi ea foarte frumoasă, construită în 1907 de Teodor Flamaropol la intersecţia străzilor Isaccea cu Regina Elisabeta (azi aproximativ intersecţia străzii Isaccea cu str. Unirii).

În afară de băncile de filiale, se înfiinţează în Tulcea şi bănci locale, prima fiind banca „Dunărea” în 1890. Apar apoi „Naţională”, „Poporului”, „Tulcea”, „Dobrogea”, „Princi­pele Carol”, „Muncă şi Progres”, „Victoria” şi „Banca Me­seriaşilor”. În judeţ existau 60 de bănci populare (înfiinţate de cei mai înstăriţi din sate), prima fiind cea din Nalbant, iar cea mai importantă – „Cultura Tutunului” din Luncaviţa.

Citeste Povestile Tulcei

Capitolul 1Capitolul 2Capitolul 3Capitolul 4Capitolul 5Capitolul 6Capitolul 7Capitolul 8Capitolul 9Capitolul 10Capitolul 11Capitolul 12Capitolul 13Capitolul 14Capitolul 15Capitolul 16Capitolul 17Capitolul 18Capitolul 19Capitolul 20Capitolul 21Capitolul 22Capitolul 23Capitolul 24Capitolul 25Capitolul 26Capitolul 27Capitolul 28Capitolul 29Capitolul 30Capitolul 31Capitolul 32