Povestile Tulcei - capitolul XXVI

Tulcea în Primul Război Mondial

Doar Delta rămâne liberă

În Primul Război Mondial, România se află cu trupele dispersate pe două fronturi. Cel de Sud, care ne interesează, cade destul de repede. Cauzele, mai multe. De la bun început, planurile românilor, care se pregăteau doar pentru câteva incursiuni ale bulgarilor şi nu pentru ocuparea Dobrogei, care era de altfel adevărata intenţie a bulgarilor, după recuperarea Cadrilaterului. Ca urmare, raportul de forţă şi de dotări al celor două armate era net în favoarea inamicului, care beneficia şi de echipament modern şi specialişti din Germania.

MONUMENTUL INDEPENDENTEI Poveştile Tulcei (XXVI)În plus, aliatul rus, în care românii îşi puseseră mari speranţe, se va dovedi puţin eficient. Flota rusă, considerată invincibilă, a suferit mari pierderi de la mai mica flotă germană, iar despre trupele ruseşti destinate frontului dobrogean chiar comandantul lor spunea că sunt „nişte oase ce s-au aruncat României spre a o ademeni să intre în război.” (De altfel, statul român realizase că invincibilitatea ruşilor nu e decât un mit şi făcuse comandă în Italia de patru distrugătoare, dar din cauza războiului, comanda n-a mai putut fi onorată).

Aşa stând lucrurile, nu-i de mirare că românii, în ciuda eroismului lor, pierd luptele de la Turtucaia, Bazargic, Cobadin, Topraisar, iar localităţile dobrogene cad rând pe rând: Constanţa, Medgidia, Cernavodă, Babadag pe 17 decembrie, iar peste o săptămână (23 decembrie 1916) oraşele Tulcea şi Isaccea.

Singurul teritoriu dobrogean care reuşeşte să rămână liber până la sfârşitul războiului este Delta Dunării, unde se retrage o bună parte a populaţiei, armata şi autorităţile. (Din cauza condiţiilor de retragere, acum se pierde, din păcate, o bună parte din arhiva oraşului şi judeţului Tulcea.) Că măcar delta a rămas liberă din toată Dobrogea a folosit mult armatei române, pentru că aşa s-a putut încărca grâul pe şlepurila Chilia Veche şi dus în sus pe Dunăre şi pe Prut până la armata română din Moldova.

Apoi, braţul Sulina avea o importanţă strategică deosebită, astfel că şeful armatei române din zonă face tot posibilul să apere delta: barează gura canalului Sulina cu un stăvilar puternic (format din grinzi de stejar, lanţuri groase şi cabluri de sârmă) şi amplasează mai multe baterii în jur.  În portul Sulina se afla crucişătorul românesc „Elisabeta”, o canonieră, un torpilor şi toate navele Comisiei Europene. Germanii vor încerca să ocupe şi delta, dar reuşesc să ia prizonieră doar mica garnizoană de pe Insula Şerpilor, unde era o staţie de telegrafie fără fir, deservită de câţiva ostaşi ruşi şi români.

Oraşul Tulcea sub ocupaţie

PIATA MIRCEA Poveştile Tulcei (XXVI)După ocuparea oraşului, în funcţia de comandant militar al oraşului Tulcea este numit colonelul Mihailoff. Pe teritoriul oraşului se stabilesc numeroase trupe (cam vreo nouă regimente), astfel că numeroase edificii publice şi case particulare sunt transformate în cazărmi.

Ca toţi ocupanţii, bulgarii urmăresc să-şi consolideze stăpânirea pe meleagurile noastre, aşa că declară război la orice aminteşte de cultura şi civilizaţia românească. Se tipăresc ziare în limba bulgară, se înfiinţează şcoli primare cu predare în limba bulgară, iar copiii români obligaţi să le frecventeze. Limba română e interzisă atât în relaţiile cu noile autorităţi, dar şi în oficierea slujbelor religioase.

Încă din primele zile de ocupaţie, monumentelor istorice din Tulcea, cele care aminteau de stăpânirea şi spiritualitatea românească, li se va pune gând rău.  Monumentul reîntregirii de pe Colnicul Hora şi statuia domnitorului Mircea cel Bătrân sunt luate ca trofee (se pare, ulterior topite, piesele fiind din bronz , şi folosite în război), iar postamentele lor au fost aruncate în aer cu dinamita.

Avea să fie distrus, aruncat în Dunăre, şi bustul din Grădina Publică Centrală a poetului Ioan Neniţescu, fost prefect al judeţului Tulcea.

Catedrala oraşului, biserica Sf. Nicolae, împodobită cu atâta trudă de enoriaşii săi, e jefuită de icoane, odoare şi cărţi bisericeşti, lăsată în paragină şi înconjurată de un şanţ adânc.  Întreaga populaţie a oraşului cu vârsta cuprinsă între 15 şi 70 de ani e obligată să presteze muncă forţată la săparea tranşeelor şi să plătească amenzi colective.

Distrugeri au fost şi în judeţ, unde bisericile au fost transformate în grajduri şi magazii (arse cele din Topolog şi Casimcea), iar zeci de case distruse. Numeroşi locuitori sunt condamnaţi la moarte, iar sute de oameni sunt trimişi în lagărele din Bulgaria sau Macedonia.

Serviciul de Siguranţă al Deltei

MORUZOV Poveştile Tulcei (XXVI)Puţini ştiu că actualul S.R.I. îşi trage rădăcinile de la Serviciul Special de Siguranţă, care a fost înfiinţat în 1917 în Delta Dunării de tulceanul Mihail Moruzov. Ulterior, în 1925, acesta va înfiinţa şi va conduce Serviciul Secret de Informaţii din România, un strămoş al SRI-ului de astăzi.

În scrisoarea din noiembrie 1917 trimisă prefectului de Tulcea, în care se menţiona înfiinţarea serviciului, se cerea funcţionarilor din subordine să comunice de urgenţă „orice informaţiuni care prezintă importanţă în materie de propagandă sau spionaj”. Se zice mai departe că “O ştire care pare neimportantă poate duce de multe ori la rezultate dintre cele mai importante, paralizând un plan inamic, salvând o viaţă sau sute de suflete. Acum este momentul când fiecare dintre noi poate da dovadă de dragostea de neam şi iubire de patrie, unii jertfindu-şi viaţa pentru ea, unii lucrând pentru paralizarea unor scopuri periculoase pornite din partea inamicilor noştri.” La apelul lui Moruzov răspund mulţi tulceni, care fără să pretindă plată sau altă recompensă, culeg un volum uriaş de informaţii despre dotarea trupelor inamice, care ajung mai departe şi ajută evident armata română.

Pentru noi tulcenii, Moruzov rămâne în memorie însă şi pentru edificiile pe care le-a ridicat în oraş, dar şi în judeţ, dar despre această operă a sa civică vorbim data viitoare.

Citeste Povestile Tulcei

Capitolul 1Capitolul 2Capitolul 3Capitolul 4Capitolul 5Capitolul 6Capitolul 7Capitolul 8Capitolul 9Capitolul 10Capitolul 11Capitolul 12Capitolul 13Capitolul 14Capitolul 15Capitolul 16Capitolul 17Capitolul 18Capitolul 19Capitolul 20Capitolul 21Capitolul 22Capitolul 23Capitolul 24Capitolul 25Capitolul 26Capitolul 27Capitolul 28Capitolul 29Capitolul 30Capitolul 31Capitolul 32