Povestile Tulcei - capitolul XXVII

istorie 1 Poveştile Tulcei (XXVII)Mihail Moruzov

Astăzi vorbim despre Moruzov, Mihail Moruzov, „părintele ser­viciilor secrete româneşti”, cel despre care am amintit doar fugitiv în episodul trecut şi despre care promiteam mai multe. Iniţial, am vrut să scriem doar câteva rânduri despre Moruzov şi clădirile sale din Tulcea dar, tot căutând, am găsit informaţii cât pentru vreo cinci pagini de ziar sau mai mult, aşa că o să insistăm mai mult pe cine a fost şi ce a făcut Moruzov pentru patrie în general şi Tulcea în special.  Cred că suntem datori noi, tulcenii, dacă nu să fim mândri, măcar să cunoaştem cine a fost acest Moruzov sau Marele Anonim, cum îl numeau documentele vremii.

De la bun început, trebuie să spunem însă că părerile despre cine a fost şi ce-a făcut Moruzov, sunt împărţite: unii îl ridică în slăvi, spunând despre el că este un mare patriot, pe când alţii îl înjosesc şi îl acuză, punându-i loialitatea sub semnul întrebării.

Apoi, ca oric şef al serviciului secret de informaţii care se respectă, Moruzov trebuie să fi avut grijă tocmai de informaţiile care făceau referire la „şefu’”, aşa că nu băgăm mâna în foc pentru datele de mai jos.

Cine a fost Mihail Moruzov?

Mihail Moruzov se naşte în Tulcea (deşi în multe locuri e dat Zebilul ca loc de naştere), în casa părinţilor săi din strada Elisabeta Doamna (azi Slt. Gavrilov Corneliu), nr. 166 (unde este astăzi Liceul de Artă), la 16 septembrie 1887. Părinţii, emigranţi ruşi: preotul Nicolae  (va sluji timp de 40 de anila Biserica Ruseascădin Tulcea) şi prezbitera Maria, care vor avea în total şapte copii, toţi ajunşi oameni cu stare. Două vorbe şi despre doi fraţi mai mari de-ai lui Mihail, cunoscuţi şi ei: preotul şi învăţătorul Simeon Moruzov, om de cultură, înhumat în Zebil, unde şcoala îi poartă, pe drept merit, numele şi Ioan Moruzov, ajuns compozitor şi dirijor.

Mihail se căsătoreşte de două ori.  De prima soţie, Maria Anton Văraru (cu care are o fiică, Aurora Florina, stabilită în Bucureşti) se desparte amiabil în 1932, pentru că aceasta rămâne paralizată în urma unui accident şi nu vroia să-l încurce în meseria sa. Altă variantă spune însă că de fapt a fost silit să divorţeze, întrucât soţia era de altă etnie decât cea română, lucru interzis printr-o lege de atunci. Cu cea de-a doua soţie, o profesoară de geografie din Tulcea, Teodora Săndulescu, a avut, pare-se, doar o căsnicie de protocol, fără urmaşi, divorţând în 1938.

istorie-3 Poveştile Tulcei (XXVII)Moruzov nu absolvă liceul ( face doar trei clase), în schimb este isteţ, bun organizator, ştie multe limbi străine, are fler şi o memorie deosebită, astfel că la 22 de ani este agent special în Direcţia Generală a Poliţiilor, iar la 30 de ani, în plin război, conduce Serviciul de Informaţii al Deltei, poziţie din care influenţează categoric soarta luptelor din zonă. Anihilează reţeaua de informaţii germană de la gurile Dunării din Primul Război Mondial, capturând 156 de spioni germani (din 178), inclusiv pe şeful informaţiilor germane din Dobrogea, negociază cumpărarea flotei ruseşti de pe Dunăre (dar se întâmplă ceva şi nu iese pasenţa) şi reuşeşte să preia comanda unei divizii a Armatei Roşii, pe care o dizolvă.

După război, mai marii ţării consideră că era util să se înfiinţeze un serviciu de informaţii civil, care să funcţioneze în paralel cu cel al armatei. Cum Moruzov se remarcase cu vârf şi îndesat în timpul războiului este delegat la 1 mai 1925 să pună pe picioare Serviciul Secret de Informaţii (SSI).

Moruzov reuşeşte mult mai mult decât atât, devenind şeful celui de al doilea Serviciu de Informaţii din lume, după cel al Germaniei. La vremea lui, serviciul român era unul dintre cele mai bine dotate, cu o reţea extinsă în toată Europa, inclusiv în Rusia şi Germania.

Însuşi Moruzov spunea aşa: „Serviciul Secret al armatei este opera subsemnatului, pentru a cărui realizare a fost nevoie de timp îndelungat şi eu nu pot decât să am deplină satisfacţie că după 24 de ani de eforturi continui, în care timp nu am beneficiat de nici un concediu, nici măcar de cel legal, această operă constructivă aduce un serviciu real, corespunzător…

Opera noastră este azi imitată de Bulgaria, Ungaria, Cehoslo­vacia, Polonia, Rusia…Cu reală satisfacţie subliniez că în mod excepţional s-a acordat atâtor ofiţeri dela Secţia II-a Legiunea de onoare, bineînţeles afară de subsemnatul, care m-am retras de la aceasta onoare, pentru a nu avea nici un fel de obligaţie, fie şi morală, faţă de oricine, cu toate ofertele ce mi s-au făcut.”

Dacă a fost sau nu Moruzov condus de patriotism şi bune intenţii în toată activitatea sa, nu ştim, dar ascultaţi ce mai zice într-una din expunerile sale: „Să se concentreze toate forţele vii ale acestui stat, ca tocmai acolo unde duşmanul cel mai înverşunat caută să sădească şi să exploateze ura în conştiinţele cetăţeneşti, să se ia măsuri neîntârziate ca atât cultul, cât şi aparatul administrativ să-şi îndeplinească datoria în mod cât mai conştiincios: rezultatul ar fi ca prin aceste măsuri, minciuna, ura şi calomnia  s-ar zdrobi de zidul format de aceşti buni fii ai ţării…”

istorie 2 Poveştile Tulcei (XXVII)Despre Moruzov se spunea că „ofiţeri superiori şi generali îi făceau anticameră” şi că „din pricina influenţei pe care o avea, toată lumea, atât militară, cât şi politică, îl adula, căutând a-i căpăta bunăvoinţa şi protecţia.”

Când Carol al II-lea abdică, iar generalul Ion Antonescu este numit prim-ministru, primul arestat este Mihail Moruzov  în 6 septembrie 1940 (la întoarcerea din Italia, unde avusese o întâlnire cu amiralul Canaris şi generalul Carboni, şefii serviciilor de spionaj german şi italian), fiind închis la închisoarea Jilava. Era învinuit că a irosit suma de 550 de milioane de lei (pentru care statul se va judeca mult timp cu urmaşa acestuia, Florina Aurora, pusă în cele din urmă să restituie statului suma de 55 de milioane).

În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, Moruzov este asasinat de către legionari, zice-se pentru a li se ascunde urmele lui Horia Sima şi ale lui Antonescu. Interesant că dintre toţi cei 70 de deţinuţi politici câţi au fost ucişi în acea noapte a Sf. Bartolomeu, „singur Moruzov a încercat o luptă cu legionarul Găină (desemnat special de Sima pentru treaba asta), dar ce putea face un scaun în faţa glontelui?” (din presa vremii, pusă la dispoziţie cu amabilitate de dl. Dan Arhire, căruia îi mulţumim şi pe această cale, inclusiv pentru fotografii).

Casele lui Moruzov

Am încercat să spunem pe scurt  câte ceva din viaţa şi activitatea lui Mihail Moruzov, mult mai multe fiind de spus, dar ne oprim ca să vorbim  şi despre opera civică a acestuia, despre care cineva spunea că „a fost şi este de-a dreptul măreaţă, inegalabilă şi de profundă utilitate.”

istorie 4 Poveştile Tulcei (XXVII)Nu mulţi tulceni cunosc faptul că multe dintre  clădirile şi edificiile publice din oraşul şi judeţul Tulcea sunt ridicate de Mihail Moruzov între anii 1938-1940 şi anume: actualul Liceul de Artă (fosta Şcoală nr. 2 de Fete), fostul Centru de Calcul (sau Casa Sănătăţii) din Piaţa Nouă, Casa parohială de pe strada Păcii a Bisericii Ruseşti din Tulcea, fostul spital de pe str. Gloriei (iniţial Liceul „Principesa Ileana”, vila de protocol de pe malul Lacului Câşla din vestul oraşului Tulcea, complexul „Straja Ţării” de lângă Mănăstirea Cocoş, imobilele din centrul Zebilului – („minunea dela Zebil”, cum o numea presa vremii), mai multe cişmele precum cea dela Valea Teilor.  (din ziarul „Acum”, 11 februarie 2000, articolul „Marele Anonim şi noaptea Sf. Bartolomeu”)

Cum de a făcut Moruzov toate astea? Ideea e că, din poziţia şi pentru activitatea sa, Moruzov dispunea de o serie enormă de fonduri, pentru care nu trebuia să dea socoteală nimănui decât direct regelui. „Moruzov în atotputernicia lui nu avea buget numai de la stat, primea subsidii importante şi directe de la mari industriaşi, avea fonduri necunoscute şi din ale părţi…” (articolul Mişa Moruzov, „eminenţa cenuşie” a dictaturii)

Pentru noi cei atât de obişnuiţi cu ştirile despre deturnări de fonduri şi achiziţii în cont propriu de bolizi şi căsuţe, e aproape de neînţeles ceea ce a făcut acum 70 de ani Moruzov: a luat din banii destinaţi colaboratorilor şi informatorilor săi şi, folosind (probabil) fundaţia pe care o înfiinţase şi care îi purta numele de „Marele Anonim”, a ridicat construcţii de interes public: şcoli, dispensare, şosele, cişmele, dar despre toate acestea vom vorbi pe larg data viitoare.

Citeste Povestile Tulcei

Capitolul 1Capitolul 2Capitolul 3Capitolul 4Capitolul 5Capitolul 6Capitolul 7Capitolul 8Capitolul 9Capitolul 10Capitolul 11Capitolul 12Capitolul 13Capitolul 14Capitolul 15Capitolul 16Capitolul 17Capitolul 18Capitolul 19Capitolul 20Capitolul 21Capitolul 22Capitolul 23Capitolul 24Capitolul 25Capitolul 26Capitolul 27Capitolul 28Capitolul 29Capitolul 30Capitolul 31Capitolul 32