Povestile Tulcei - capitolul XXVIII

Casele lui Moruzov – II 

casa moruzov 1 Poveştile Tulcei (XXVIII)Despre subiectul promis ultima dată, anume casele ridicate de şeful serviciilor secrete româneşti, Mihail Moruzov,  în locurile natale, nu suntem noi primii care scriem. Ascultaţi un pic ce scria despre asta presa vremii („Progresul Tulcei”, ianuarie-martie 1940) în articolul intitulat „Marele Anonim”:

„Începem enumerarea unor opere de mare umanitarism, cu mărturisirea regretului pe care ni-l pune în suflet condiţiunea de a respecta dorinţa marelui lor autor: să-i păstrăm anonimatul! Este în firea oamenilor cari cu adevărat îşi fac din ajutorarea aproapelui o obligaţiune sine qua non – să nu fie cunoscuţi. Calitatea aceasta este o floare de rară frumuseţe – recunoaştem; dar vremurilor de un egoism feroce pe cari le trăim, le-ar fi necesară cunoaşterea omului care se dedică facerilor de bine…”

Şi chiar din acel număr începe să se vorbească despre amenajările („puţ sistematic prevăzut cu pompă de mână”, canalizare modernă, şosea, locuri de odihnă şi de adăpost), pe care Moruzov le-a făcut în preajma izvoarelor şi a surselor de apă potabilă din judeţul nostru. În Progresul Tulcei se dă ca exemplu captarea de apă dintre Niculiţel şi Medanchioi (probabil cişmeaua de la Valea Teilor).

Or mai fi şi alte asemenea amenajări de-ale lui Moruzov în judeţ, dar nu cunoaştem noi.

Minunea de la Zebil

„O altă latură din această grandioasă operă o constituie seria de construcţii şi înfrumuseţări cari se înfăptuesc în fericitul sat Zebil – o adevărată minune”,  scrie în următorul număr al „Progresului Tulcei”.

casa moruzov 2 Poveştile Tulcei (XXVIII)Moruzov ridică în centrul Zebilului mai multe clădiri frumoase şi impunătoare, neobişnuite pentru un sat: o şcoală primară, o Şcoală de Gospodărie casnică, Agricultură, Ţesătorie şi Piscicultură, un sediu pentru primărie, unul pentru dispensar şi maternitate, o casă parohială şi una particulară (pentru nepoata sa, de care gura lumii zice că era amorezat). Mai există două informaţii, dar neconfirmate şi din alte părţi, cum că Moruzov avea de gând să ridice şi o mănăstire în zonă, iar casele din Zebil să le facă pe toate la fel.

De ce a construit Moruzov clădirile astea taman în Zebil nu putem să lămurim deplin. Poate pentru presupusa idilă pe care o avea Moruzov aici. Sau poate ca să-l sprijine în activitatea sa pe fratele său mai mare, Simeon Moruzov, un om de mare cultură şi preot venerat de săteni.

Dintre toate clădirile, cele mai multe informaţii le deţinem despre cea a şcolii primare, despre care se scria că „poate fi considerată ca mărime, valoare arhitectonică şi ideală împărţire a interiorului – ca unică în toată ţara.”

La darea ei în folosinţă în 1937, şcoala dispunea,  dincolo de sală de spectacole, de săli de clasă, cancelarie, bibliotecă, (toate utilate şi mobilate complet), dormitoare, sufragerie, bucătărie, baie cu duşuri, apă caldă şi rece. Un nene din Zebil îşi aminteşte că la inaugurarea şcolii, „Îţi era teamă să calci pe jos, aşa de bine arăta. Nu exista şcoală mai bine dotată ca cea din Zebil. După baia obligatorie, profesorii ne lăsau să dormim cu capul pe bancă, pentru că baia ne moleşea.”

O şcoală care să asigure nu numai educaţie, dar şi o masă caldă la prânz şi o baie caldă obligatorie pentru  toţi elevii o dată pe săptămână, cu siguranţă era (şi este) un concept nou, care nu-l putem explica altfel decât prin grija pe care o avea Moruzov faţă de copiii ţăranilor, care n-o duceau tocmai pe roze la vremea aceea.

În afară de dispensar şi de şcoala primară, restul clădirilor lui Moruzov din Zebil şi-au schimbat în prezent destinaţia: Şcoala de Gospodărie a fost într-un timp şcoală specială, iar acum centru/azil de bătrâni, frumosul sediu al Primăriei – Centru de recuperare neuropsihiatrică, casa parohială – Cămin Cultural, iar reşedinţa privată de peste drum – fost sediu al CAP-ului, actual al unei oarecare firme.

casa moruzov 5 Poveştile Tulcei (XXVIII)În afară de clădirile propriu-zise, în incinta şcolii este în conservare, precum odinioară, apartamentul directorului, iar la etajul clădirii dispensarului se păstrează o parte din mobilierul original, donat de Moruzov Primăriei şi Şcolii, alături de alte obiecte vechi adunate de prin gospodăriile Zebilului. Cu ce s-a strâns, se vrea să se pună pe picioare un muzeu sătesc, posibil „Muzeu de istorie şi etnografie Mihai Moruzov” (3 în 1, vorba viceprimarului comunei Sarichioi, dl. Teliceanu, căruia îi aparţine iniţiativa de mai sus şi prin a cărui bunăvoinţă am obţinut informaţii despre clădirile lui Moruzov).

Ideea unui muzeu dedicat lui Moruzov sau extins, chiar începutului serviciilor secrete româneşti, nu e rea şi ar trebui prinsă din zbor şi aplicată/ susţinută de cei în putere să o facă, pentru că un nou punct de atracţie turistică, în judeţul Tulcea şi îndeosebi în zona aceea, n-ar strica nimănui. Există pentru asta destule informaţii (fotografii, scrisori conspirative, acte şi obiecte personale), la care s-ar putea adăuga (încă) destule mărturii şi amintiri ale sătenilor din Zebil legate de vizitele lui Moruzov în zonă, precum ale lui nenea al nostru din Zebil, depănate din întâmplare, într-un microbuz: „Când venea în vizită la Zebil, se strângeau ţăranii şi îi spuneau fiecare ce of-uri avea: care i-a murit calul, care cu alte necazuri. Moruzov scotea banii, le dădea, dar le spunea aşa:  „Ia banii şi cumpără-ţi ce ai zis că ai de cumpărat, că dacă vin data viitoare şi întreb de tine şi aflu că nu ai cumpărat…” şi evident, nimeni nu îndrăznea să facă altfel.

Până la Muzeul lui Moruzov, în parcul din curtea dispensarului putem vedea bustul  şefului SSI, inaugurat în 2008, ca un minim de recunoştinţă pentru tot ce a făcut pentru Zebil. Măcar atât.

În judeţ

…Îi mai sunt atribuite lui Mihail Moruzov şi realizările de la cişmeaua Valea Teilor, Complexul „La strejărie” de lângă Mănăstirea Cocoş (o tabără pentru elevi, pe care unii zic că o folosea ca să-i instruiască pe viitorii spioni), fântâna de la Alba şi chiliile Mănăstirii Saon.

Vila de protocol din Tulcea

casa moruzov 3 Poveştile Tulcei (XXVIII)Este o vilă despre care puţină lume ştie, undeva după Liceul Agricol, pe malul Lacului Câşla, acum aflată în grija Consiliului Judeţean. Moruzov a folosit-o pentru odihnă, dar şi pentru întâlnirile în interes de serviciu, cu colaboratorii săi. La arestarea sa în 1940, când averea i-a fost confiscată, o comisie a făcut inventarul (pe şapte pagini) şi la această vilă. În afară de cabana cu etaj din piatră, beton şi cărămidă arsă, acoperită cu stuf, proprietatea lui Moruzov mai dispunea de 50 ha de teren cu vii, livezi şi plantaţii de salcâm, o a doua locuinţă pentru angajaţi (ocupată de nepotul său, Veniamin),  moară de vânt şi multe altele (ateliere de fierărie, cramă, depozite de cereale, sere, beci, pescărie, maşini agricole, etc.), toate evaluate la vremea aceea la 24 de milioane de lei.

Vila a rămas discretă, pentru că în continuare a fost folosită de cuplul Ceauşescu ca şi „casă de odihnă”, iar apoi de diverşi, doritori de petreceri departe de ochii lumii (de la o astfel de chindie cu focuri de artificii sau ceva de genul, i s-a tras de altfel şi un incendiu). Fotografiile vechi (puse la dispoziţie de dl. Mihai Nicolae), înfăţişează vila aşa cum arăta prin anii 1939-1940, cu moara şi statuile de pe canalul ce ducea spre lac.

Casa de Sănătate şi altele

Clădirea din Piaţa Nouă care a servit drept sediu pentru fostul Centru de Calcul este construită tot la iniţiativa particulară a lui Mihail Moruzov, cu sprijinul primăriei. Iniţial a adăpostit un dispensar, o policlinică şi o baie comunală.

casa moruzov 4 Poveştile Tulcei (XXVIII)Liceul de Artă, situat puţin mai sus pe aceeaşi stradă, Gavrilov Corneliu, este fosta Şcoală Primară nr. 2 de fete, ridicată de Moruzov prin 1932 pe locul casei părinţeşti, tatăl său, preotul Nicolae, slujind la Biserica Rusească din apropiere. Peste drum de Şcoala de Fete, intenţionează să ridice şi o şcoală primară de băieţi, una spaţioasă, cu etaj, în stil românesc, planurile fiind realizate de prietenul său, arhitectul tulcean Gheorghe Brătescu. Pentru asta demolează Sala de Conferinţe care se afla pe locul actualei Pieţe Noi şi care prin poziţia ei, bloca perspectiva către Biserica Rusească, dar n-apucă să toarne decât temelia viitoarei şcoli, pentru că este arestat şi asasinat, iar planurile cu şcoala de băieţi nu mai sunt duse la bun sfârşit.

În afară de restul clădirilor enumerate în episodul anterior, mai apar ca şi proprietăţi ale lui Moruzov (dar trecute sub alte nume) în Ordonanţa 66 din decembrie 1940 a unei comisii pentru despăgubirea statului, clădirile din strada Miron Costin (întinse pe 6 ha), o proprietate de 11 ha pe numele arhitect Brătescu şi avocat Rotescu şi o proprietate în judeţ de 8 ha, fără să mai vorbim de proprietăţile din restul ţării (Bucureşti, Prahova), fiecare cu poveştile lor întortocheate.

Citeste Povestile Tulcei

Capitolul 1Capitolul 2Capitolul 3Capitolul 4Capitolul 5Capitolul 6Capitolul 7Capitolul 8Capitolul 9Capitolul 10Capitolul 11Capitolul 12Capitolul 13Capitolul 14Capitolul 15Capitolul 16Capitolul 17Capitolul 18Capitolul 19Capitolul 20Capitolul 21Capitolul 22Capitolul 23Capitolul 24Capitolul 25Capitolul 26Capitolul 27Capitolul 28Capitolul 29Capitolul 30Capitolul 31Capitolul 32